După Sfântul Munte Athos, Meteora este cel de al doilea centru monastic ortodox al Greciei, ca mărime şi importanţă.

Stâncile cu pereţi abrupţi şi înălţimi ameţitoare, care se înalţă în nord-vestul Tessaliei, între crestele Koziakas şi Antichassia, constituie unul din cele mai impresionante fenomene ale planetei. Pe vârfurile cele mai greu accesibile, fără vegetaţie, s-a înfiripat viaţa monahală încă din secolul al IX-lea.

Piscurile aflate deasupra oraşului Kalambaka şi satului Kastraki, au fost numite “Meteora”, în secolul al XIV-lea, de către cuviosul Atanasie ctitorul Mănăstirii Marele Meteor.

De atunci, au luat fiinţă: 24 de mânăstiri, alături de altele preexistente, numeroase mânăstiri mici, locuri ascetice, chilii, sălaşuri de rugăciune, locuri de sihăstrie, peşteri, locuri de claustrare, stâlpnicii, împrăştiate pe toate stâncile meteorice.

Dintre mânăstirile existente în secolul al XIV-lea, multe sunt astăzi în stare de ruină: Sfântul Duh, Sfântul Dimitrie, Sfântul Nicolae Padova, Sfântul Antonie, Sfânta Mănăstire Pantocrator, Ipsilotera, Sfântul Gheorghe Mandilas, Întâmpinarea Domnului, Mânăstirea Maicii Domnului, Schitul Doumbiani, Mânăstirea Sfântul Grigorie, Mânăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, Mânăstirea Sfântul Modest, Mânăstirea Caligrafilor (aflată pe cea mai înaltă stâncă).

Altele, bine conservate, fiinţează şi în prezent, constituind o puternică atracţie atât pentru pelerini cât şi pentru turiştii din întreaga lume: Mânăstirea Marele Meteor, Mânăstirea Varlaam, Mânăstirea Sfânta Treime, Mânăstirea Rousanou, Mânîstirea Sfântul Ştefan şi Mânăstirea Sfântul Nicolae Anapafsas. Din aceste şase mânăstiri, una singură este vieţuită de maici (Mânăstirea Rousanou). Mânăstirea Sfântul Ştefan este cea mai uşor accesibilă, iar Sfânta Treime cea mai greu accesibilă.

Pentru valoarea sa creştină, istorică, arhitectonică, artistică şi geografică, Meteora este recunoscută şi ocrotită de UNESCO şi de alte organizaţii internaţionale. Teritoriul Sfintei Meteora a fost proclamat, din octombrie 1995, “loc sfânt, imuabil şi inviolabil”, ceea ce-i asigură protecţia şi-i garantează autenticitatea.

Cea mai reprezentativă din tot ansamblul este mânăstirea Marele Meteor, cu hramul Schimbarea la Faţă. Situată la 613 m altitudine, pe platoul celei mai înalte dintre stâncile Meteore, mânăstirea a fost fondată de Sfântul Atanasie Meteoritul, venit aici din Muntele Athos. Mica sihastrie întemeiată de acesta a fost transformată în 1344 într-o lavră. Tot el a început construcţia Bisericii Schimbarea la Faţă, cea mai veche şi mai impunatoare din tot ansamblul Meteorelor. Fresca interioară, de o mare valoare artistică, aparţine şcolii cretane. In secolele XVI-XVIII Mânastirea număra până la 300 de monahi şi eremiţi, fiind o chinovie model. Chiar şi în prezent biserica mare, paraclisele şi întreaga incintă sunt frumos restaurate şi bine întreţinute.

Cea mai mica mânastire de pe Muntele Meteora este Sfântul Nicolae Anapafsas, adică Sfântul Nicolae Odihnitorul. Deşi prima aşezare monahală de aici datează din secolul al XIV-lea, adevăratul fondator a fost Sfântul Dionisie cel Milostiv, la începutul secolului al XVI-lea. Fresca, de o mare valoare iconografică, este lucrată în prima jumatate a secolului al XVI-lea de monahul Teofan Cretanul, un exponent de seamă al Şcolii Cretane de pictură. In prezent, mica mânăstire mai are doar câţiva monahi.

Mânăstirea Sfântul Ştefan este cea mai veche aşezare monahală de pe Muntele Meteora, fiind fondată în anul 1192 de către sihastrul Ieremia. In anul 1333, Andronic al III-lea Paleologul a renovat-o, luând-o sub protectia sa. Biserica veche cu hramul Sfântul Arhidiacon Stefan a fost construită în anul 1350, dar ulterior devenind neîncăpătoare, s-a mai construit o biserică mare (1798) cu hramul Sfântul Haralambie. Din anul 1961 mânăstirea a fost transformată în chinovie de călugariţe. Muzeul mânastirii adaposteşte numeroase obiecte de cult. Aici poate fi vazut un codex bizantin din anul 1404, donat de Filotei şi Antonie Cantacuzino.

Mânăstirea Sfânta Treime a fost fondată în anul 1438 de sihastrul Dometie. Biserica a fost zidită în anul 1476, iar fresca interioară datează din anul 1741. Accesul la această mânăstire (precum şi la altele) se facea pe scară de funie sau cu plasa trasă cu un sistem de roată cu tambur şi scripete.

Numele Mânăstirii Varlaam vine de la fondatorul ei Cuviosul Varlaam, care a sihăstrit singur pe vârful acestei stinci uriaşe în jurul anului 1350. In anul 1518 doi fraţii Nectarie şi Teofan, provenind dintr-o familie de conducatori ai Epirului, s-au calugărit aici şi au zidit pe vechile ruine o mică biserică cu hramul Sfinţii Trei Ierarhi. Putin mai târziu au zidit o biserică închinată Tuturor Sfinţilor. Până acum câteva decenii se urca şi la Mânastirea Varlaam cu ajutorul plasei de frânghie trasă cu un sistem de scripeţi şi roată cu tambur actionată manual. Printre documentele mânastirii se pastrează şi acte de danie româneşti.

Mânăstirea Rousanou se înalţă pe o stâncă îngustă, aflată în vecinătatea uneia dintre cele mai falnice meteore. Un culoar de beton şi un pod suspendat duc pe creştetul stâncii complet izolate, unde se află mânastirea. Prima asezare monahală dateaza din secolul al XV-lea. In anul 1545 doi calugari macedoneni, fratii Maxim şi Ioasaf, au transformat mica sihăstrie în mânastire, zidind din piatră actuala biserică, cu hramul Schimbarea la Faţă. Fresca a fost lucrată în anul 1561.

Datorită numărului mare de vizitatori, în timpul slujbelor religioase, mănăstirile de la Meteora sunt închise pentru turişti. Cei care doresc să participe la slujbe trebuie să anunţe telefonic stareţul pentru a li se permite accesul în incintă. La intrare, o plăcuţă averizează pelerinul-turist asupra necesităţii unei ţinute vestimentare decente. Bărbaţii trebuie să poarte pantaloni lungi, femeile fuste peste genunchi, iar braţele trebuie să fie acoperite.

Având în vedere programul diferit de vizitare precum şi dificultăţile căilor de acces, cel care doreşte să vadă toate sfintele aşezăminte meteorice trebuie să-şi rezerve în acest scop două-trei zile.

În oraşul Kalambaka şi în satul Kastraki există multiple posibilităţi de cazare.

Satul Kastraki, foarte pitoresc, cu locuitori puţini, dar care-şi oferă întreaga ospitalitate pelerinilor vizitatori, este aşezarea cea mai apropiată (2 km de Kalambaka). De aici, priveliştea spre stâncile Meteorei cu mănăstirile din cer, lasă o impresie de neuitat.

Oraşul Kalambaka a fost construit pe locul oraşului antic Eginio, renumit pentru rezistenţa lui eroică împotriva romanilor. Acolo unde în vechime se afla un templu al lui Apollon, se înalţă acum o biserică bizantină în care se păstrează fresce, inscripţii rare şi coloane din marmură multicoloră.

În Kalambaka şi în întreaga zonă se găseşte o mare varietate de icoane bizantine executate de călugări sau de pictori localnici.

Lucrate în diverse tehnici, cu materiale diferite (argint, lemn cu foiţă de aur) icoanele care au ştampila vulturului cu două capete aplicată pe verso, au garantată calitatea lucrării şi trecerea liberă peste frontieră.

Cum se ajunge din Paralia Katerini?

Complexul Meteora se găseşte la cca 150 km sud-vest de Paralia Katerini. Puteţi ajunge acolo pe cont propriu, cu autoturismul sau autobuzul, sau în cadru organizat, prin intermediul agenţiilor de turism locale, cu autocarul. Costul excursiei organizate este de 35 €. Se trece prin Katerini, pe lângă Muntele Olimp, prin Larissa şi Trikala. Cel mai apropiat oras de zona Meteora este Kalambaka, aflat la 5 km de manastiri si la 21 de km de Trikala, un alt oras situat în inima Greciei. De aici pâna la manastiri nu sunt mai mult de doua ore de mers pe jos. Drumul poate fi făcut şi cu maşina. Costul biletului de intrare, pentru fiecare mânăstire, este de 3€.