prometeu1 261x300 Lecturi: Legenda lui Prometeu
PROMETEU INLANTUIT
Prometeu era fiul titanului Iapet şi al titanidei Temis, şi mai avea un frate, pe Epimeteu. Încă de mic, Prometeu se dovedise isteţ şi dornic de cunoaştere. Când a devenit şi el un titan matur, era stăpânit de gândul şi dorinţa să făurească o fiinţă plină de însuşiri care să stăpânească Pământul şi să-i folosească roadele, cu înţelepciune.
A modelat din lut şi apă proaspătă şi rece trupul unui bărbat, ce semăna leit cu zeii. Apoi a rugat-o pe Atena, zeiţa înţelepciunii, să dăruiască minte fiinţei nou create. Atena i-a îndeplinit rugămintea, căci îl preţuia mult pe Prometeu, şi omul a fost înzestrat şi cu gândire.Lui Zeus nu i-a plăcut că oamenii semănau cu zeii şi a hotărât ca întotdeauna oamenii să se supună zeilor şi să îi slăvească mereu. I-a chemat pe oameni să vină  ca să afle ce hotărâre iau zeii în privinţa îndatoririlor pe care le vor avea. Şi oamenii, însoţiţi de Prometeu, au venit, aducând şi un taur mare, precum fusese porunca lui Zeus. Acesta le spuse oamenilor că au îndatorirea să îi slăvească pe zei, să le construiască temple şi altare, să le aducă sacrificii.
Fiindcă voia să le arate oamenilor cât de drept este el, Zeus spuse să taie taurul, să împartă ei carnea în două grămezi şi el va alege una din grămezi, care va reprezenta mereu jertfele. Gândul lui era că oamenii vor face o grămadă mai mare, pentru ei, şi una mai mică,  pentru zei, dar el o va alege pe cea mare şi îi va păcăli.
Grămezile le făcu Prometeu, una mare, din oase, coarne şi copite, învelită frumos cu un strat galben de grăsime. Cealaltă, mai mică, era din bucăţile bune de carne, învelite cu pielea, iar deasupra erau maţele şi stomacul. Fireşte, Zeus, lacom, a ales grămada mare şi frumoasă, iar când văzu că dedesubt sunt numai oase şi copite, se înfurie amarnic, hotărât să se răzbune pe oameni şi pe Prometeu.
Chiar după această întâmplare, Prometeu a cerut iar focul, să îl dea şi oamenilor, să se încălzească în adăposturile lor, să gătească hrana şi să-şi fărească unelte, arme şi alte lucruri. Cum era supărat, Zeus l-a izgonit pe dată, dar Prometeu nu s-a lăsat. S-a dus noaptea în fierăria zeului Hefaistos-Vulcan şi a furat un bob de jar. Ca să nu îl stingă vântul sau ploaia, l-a adăpostit într-o tulpiniţă verde de soc, goală pe dinăuntru, şi l-a dus oamenilor. Rând pe rând s-au aprins focuri peste tot, pe câmpii, pe munţi,  prin păduri. Oamenii au început să-şi facă, învăţaţi de Prometeu, unelte şi arme, roţi şi corăbii, case şi tot ce voiau ei. Mare i-a fost mânia lui Zeus când a văzut şi a hotărât să se răzbune imediat, întâi pe oameni, apoi pe Prometeu.
L-a chemat pe Hefaistos şi i-a cerut să plămădească, tot din ţărână şi apă, o fată muritoare, dar frumoasă ca o zeiţă. Apoi le-a cerut zeilor să o înzestreze cu daruri. Aceştia i-au dăruit farmec şi gingăşie, haine minunate, iar Zeus, la sfârşit, i-a dat o cutie de aramă în care a pus mai multe daruri . I-a dat fetei numele Pandora şi i-a spus să dea cutia soţului ei, după ce se va căsători.
Hermes-Mercur a dus-o pe Pandora chiar acolo unde se aflau Prometeu şi fratele lui, Epimeteu. Toţi bărbaţii au dorit-o de soţie, numai Prometeu a spus că nu se încrede în darurile lui Zeus şi atunci ei s-au îndepărtat de fată. Epimeteu, însă, a rămas ca vrăjit şi atunci zeiţa Afrodita-Venus l-a trimis pe  Eros-Cupidon să-l ţintească în inimă cu săgeata aducătoare de iubire. Deîndată Epimeteu a spus că el o ia de soţie pe Pandora, iar aceasta i-a dat cutia de la Zeus.
Epimeteu a deschis cutia, dar din aceasta şi-au luat zborul toate relele care s-au răspândit pe tot pământul: minciuna, ura, invidia, durerea, suferinţa, necazul, foamea şi setea, moartea şi câte altele. Năucit, Epimeteu a trântit capacul la loc, dar toate relele umpluseră pământul deja, în fundul cutiei a rămas numai Speranţa, care i-a mai ajutat pe oameni să înfrunte toate necazurile.
Văzând aceasta, Prometeu a urcat în Olimp, la Zeus, şi i-a spus acestuia, fără teamă, că e crud şi răzbunător şi că nu e demn ca un conducător să îşi urască şi să-şi chinuiască supuşii în loc să îi ocrotească. Groaznic de furios, Zeus le-a poruncit zeilor Hermes şi Hefaistos să îl ducă pe Prometeu pe vârful muntelui Elbrus, să îl lege în lanţuri de stâncă, cu mâinile şi picioarele strânse în cătuşe grele şi să îl şi străpungă cu un piron în piept. Apoi Zeus îl trimise pe vulturul său, zi de zi, să îi sfâşie trupul, cu ciocul şi cu ghearele şi asta pentru mii de ani…
Prometeu însă îndură toate chinurile fără să se vaiete şi se uită  de acolo, de sus, peste pământ. Spre marele necaz al lui Zeus, îl ajută să reziste priveliştea oamenilor, aşezaţi în sate şi oraşe, la căldura focului din case, mâncând hrana gătită pe vatră, făurind lucruri cu ajutorul focului şi învăţăturilor pe care li le dăruise.
==================